Oamenii judeca. Eu judec, tu judeci, el judeca si asa conjugam si verbul 😀 Cateodata e fara sa vrem, cateodata e ceva de care suntem constienti. Dar ne-am gandit vreodata ce e in spatele aparentelor?

Putin cliseic spus, dar niciodata nu stim care e adevarul.
E ca si cum ai cumpara o prajitura. Care arata foarte bine. Cu bucati de ciocolata, crema colorata si pe de-asupra ti-au recomandat-o si prietenii. Iei o muscatura. Ce e asta? Nu e ceea ce asteptai. Are gust amar, deloc placut si putin ciudat.
Asa e si cu oamenii. Lasam noi oare sa se vada ca ne doare sau ca ne deranjeaza ceva? Nu ne povestim problemele oricui. Din afara se vede doar ambalajul. Doar ce vrem noi sa se vada. Totusi si ce nu vrem.
Tudor Chirila a avut un discurs in Chisinau pentru TedTalks in care spunea ca povestile ne ajuta sa comunicam. Sa ne intelegem. Sa nu judecam irational. Sa vedem dincolo de aparente.
Vreau sa te gandesti la ceva pentru mine. Tii minte persoana pe care acum ceva timp nu o suportai? Acum esti prieten/a cu ea si va intelegeti foarte bine. Cum? V-ati ascultat. Ati avut lucruri in comun.
Este un joc la teatru unde trebuie sa lucrezi in echipa cu alti cativa si sa construiti impreuna o forma. Un patrat, un cerc de exemplu. Nu aveti voie sa vorbiti intre voi. Ideile sunt diferite si ca sa duci jocul la capat cu bine si sa iti iasa forma, nu merge sa judeci. Trebuie sa continui cu ideea.
Cum ar fi asta in realitate? Cand vezi o persoana sa nu interpretezi gresit cine e. Sa nu crezi ca o cunosti. Ci sa incerci sa descoperi acest lucru.
E natural sa judeci aparentele, dar opreste-te data viitoare si think out of the box. Hai sa incercam sa facem asta impreuna si sa vedem ce iese. De-acord?
xoxo❤

Facebook Comments Box

2 comentarii

Comentariile sunt închise.