Si ma refer la despatirile de tot felul. De rude, prieteni, iubit/iubita, in general de cineva drag, la care tii si de care nu te gandeai ca te vei desparti vreodata. E dureros intr-adevar. Si nu de putine ori neasteptat. Va leaga multe lucruri. Amintiri, glume, oameni.

Si te gandesti daca faci bine ceea ce faci. Despartirile au loc cand ceva nu mai merge. Cand nu te mai simti bine in preajma persoanei. Sa nu te gandesti in cazul asta ca gresesti. Nu gresesti. Si daca gresesti fie. Macar stii ca ai ramas cu ceva.
Acum ca am aflat motivul, sa vedem desfasurarea. Din cate stiu sunt doua moduri. Fie la inceput esti trist si dupa te vindeci, fie la inceput esti usurat si apoi ai o stare proasta constanta. Pana la urma trece. Pupa mami si trece. Trece pana te mariti.
Vindecarea? Diferita dupa caz. Muzica, filme, iesiri cu prieteni, discutii cu prieteni. Pentru unii nu exista vindecare. Trebuie sa traiasca cu sentimentul. Groaznic da. Dar asa e viata. Cateodata trista, cateodata fericita.
De multe ori ne mintim singuri dupa o despartire. Ne prefacem ca suntem bine, incercam sa gasim pe altcineva sa umple golul, ignoram situatia si incercam sa trecem peste intr-un mod gresit.
Cert e ca toti trecem prin asa ceva si doare da. Iti e dor. Dar e normal. Suntem oameni, nu roboti.
Simtim, visam, iubim… Traim.
Ce pansament folosesti tu?
xoxo❤

Facebook Comments