De fiecare data cand am o problema sau nu stiu ce sa fac apelez la prieteni. La sfaturile si la parerile lor. Sunt persoanele care ma cunosc cel mai bine si imi stiu povestea. Le povestesc ce ma framanta si caut solutia la ei. Doar ca am realizat un lucru foarte important.
Ce sunt sfatuita nu e neaparat ceea ce e corect.
De asta cred ca trebuie sa mai gandim si singuri pentru noi. Sa cantarim optiunile, sa alegem cum simtim sau cum credem ca e mai rational si sa ne bazam pe propriile puteri. Nu toti avem aceleasi experiente sau mentalitate. Fiecare trece prin lucuri diferite. In plus, avem incercari, intrebari, raspunsuri si vise diferite. Daca ai nevoia sa auzi o parere, intreaba-ti familia. Ei sunt singurii care iti vor binele pe deplin pentru ca nimeni nu vrea sa fii mai bun decat el. Nici prietenii tai. Invidia e inevitabila, naturala. Nu trebuie sa te superi pe asta. Cand iti merge bine, nu te lauda tuturor pentru ca apar rautati involuntare din cauza invidiei care te induc in eroare. Bucura-te. Danseaza, sari in sus, canta cat poti de tare. E posibil ca unii oameni sa nu impartaseasca sentimentele cu tine indiferent de cat de apropiati sunteti. O parte vor fii rautaciosi, altii vor arata o fericire falsa.
Mai bine decat sa iti strici cheful, fii tu mai intai de toate mandru de realizarile tale. Daca te apuci sa le imparti cu lumea e posibil sa ai de pierdut.
Cand esti laudaros, cei din jur o iau in nume de rau ca si cum vrei sa te dai mare. De fapt vrei ca si ceilalti sa simta bucuria ta.
Cand esti modest, oamenii te pot lua peste picior pentru asta si pentru ca nu iti cunosc valoarea. Cel mai important este sa te cunosti indeajuns de bine incat sa
ignori remarcile din jur si sa stii ca nu poti fi ranit usor.
Dar am dat-o dintr-una in alta si am deviat de tot de la subiect.
Ideea e ca eu cred ca e ok sa cerem pareri dar alegerea ar trebuii sa o luam singuri.
Tu cand ai regretat ca ai luat sfatul cuiva?
xoxo❤