*shoutout Evei pentru ideea de articol*
De fiecare data cand merg pe strada si trec pe langa un restaurant mai elegant asa, admir atmosfera, decorul, aranjamentul, cum zambesc chelnerii de fiecare data cand iti servesc ceva si oamenii pretentiosi de la mese imbracati pe masura (ca sunt mai pretentiosi nu admir neaparat; unii mai mult altii mai putin).
Cel mai important lucru la un restaurant de genul asta e dăăă mancarea.
Din aia cum vedem la MasterChef. Doar ca de cele mai multe ori se dovedeste a avea gust de burete. Offensive pentru Sponge Bob chiar.
Deci dupa ce ca e scumpa, ai nici jumatate de farfurie plina, nu are mereu un gust asa de bun. Saaau daca ai noroc sau inspiratie, o sa iti si „bucure papilele gustative” cum se mai spune.
Cand am fost in croaziera cu mama si cu tata era la cina un meniu a la carte. Cu niste nume de mancaruri asaa complicate, astfel incat sa nu iti dai seama ce mananci. Pe tata l-a apucat ameteala la un moment dat de la cat se balanganea vaporul si asa am ramas singura cu mama la masa. Si ce altceva mai bun aveam de facut decat sa comandam o farfurie din tot ce puteam? Si ne-au adus chelnerii si din aia si din aia si am gustat putin din fiecare in timp ce radeam ca nu ne place nimic, bineinteles. De fapt nu-mi amintesc exact. Ori ca nu ne place nimic, ori ca ne place totul.
Oh si e asa plictisitor ca atunci cand mergi la un restaurant fancy trebuie sa urmezi un set de reguli.
Pune-ti babetica, fii gratioasa, nu fii grosolan, mananca frumos, nu manca repede, nu vorbi tare.
Apai daca mergi la un loc de mancat mai simplut gen Ikea(toata lumea iubeste hot-dog-ul de acolo don’t deny it) sau chiar si ceva gen Pizza Hut, poti sa fii mai liber ca sa zic asa.
Eh si ar mai fi multe de povestit de chestia asta. Poate intr-un viitor articol daca v-ati regasit in asta.
Pana atunci, pofta buna si mancati fara reguli. Yolo. :)))