EL. (Guest Post)

Vreau sa imi spun povestea pentru ca simt ca trebuie impartasita. Nu o mai pot tine in mine. Deja ma sfasie prea tare.
Totul a inceput in anul de boboceala. Frumos, nu? Nu stiam absolut nimic si nici nu banuiam ca o sa ma astepte ceva fix dupa colt. EL.

Apare el in prima zi, nu l-am bagat in seama. Era in spate cu niste baieti razand si glumind. Nimic interesant.

Iarna… Laboratorul de fizica, niciun loc liber pentru el. Doar unul langa mine. Se aseaza, se uita la mine, ma uit la el, incep conexiunile. Imi da mesaj, ma place, vrea o relatie, eu nu. Pana la urma am acceptat. A fost dragut, dar nu simteam mai nimic pentru el.

Despartirea, alt tip, el afla, sufera, ma iubea incontinuare. Tipul ala ma paraseste, ma intorc la el… Cea mai mare greseala a mea, pe vremea aia nu am realizat. Cea mai frumoasa relatie din toata viata mea.

Ajunsesem sa il iubesc enorm. Eram in stare sa fac orice pentru el. Ma cuprinde un val de energii negative, cad in depresie, el era langa mine inca. Incep sa ma tai, el ma oprea. Pana cand a inceput sa nu ii mai pese. Pauza. Urma ceva urat: DESPARTIREA. Taieturi si mai multe si mai adanci, pe viata ramase intiparite pe pielea mea.

Bataie de joc, glume proaste si alte lucruri urate. Imi era greu sa merg la liceu. Nu voiam. Dupa ziua cu despartirea a trebuit sa ne vedem, voiam doar sa fug cand am auzit ca mai are putin si ajunge la mine, voiam sa merg singura de nebuna prin oras. Eram total devastata.

S-a terminat clasa a 9-a. Suferinta mea luase sfarsit in cele din urma. Sau nu? Vara… Alte relatii, alti tipi. Degeaba. El era in mintea mea. Doar EL. Vara s a sfarsit, 14 septembrie, McRomana, am inceput sa tremur de emotie cand l-am vazut, dar el se uita scarbit la mine si nu intelegea ce caut acolo. Mi-a cazut o tigara din pachet, fara sa imi dau seama i-am dat o unui coleg, era EL acolo si eu nu mai mai puteam concentra asupra nimanui.

Clasa a 10-a… Se intampla ceva, simteam ceva… Iarasi sentimente puternice pentru el. Oh nu. Iarasi. Plansetele mele isterice erau din ce in ce mai dese, la fel si nervii caci eram cu ei la pamant stiind ca nu il pot avea inapoi. Gelozie, ura, tristete, durere, toate erau adunate. Ma rugam de el sa mi mai dea o sansa, ii plangeam in fata si il imploram, ii faceam romane in care ii spuneam cat de mult il iubesc si cat de mult am gresit si cat de mult imi pare rau si cat de mult m-am schimbat.

Degeaba.

Mi a dat o amarata de sansa. Doua zile doar ca sa scape de mine. A scapat pentru ca mie imi trecuse. Iarasi batai de joc si glume proaste, iarasi suferinta. Sfarsitul. Cel mai bun lucru. Stiam ca dupa asta clar nu o sa mai simt nimic pentru el vreodata. – am mintit singura spunandu-mi asta.

Vara sfarsita, septembrie alt an, unul mai greu. L-am vazut, iarasi mi-a placut. Excursie cu clasa, Zarnesti. A dormit cu mine, m-a sarutat, venea mereu dupa mine oriunde eram si in caz ca ma pierdea punea pe cineva sa ma caute si sa ma duca la el, caci nu putea sta fara mine. Incercam sa vorbesc cu el…degeaba!

El nu ma asculta… A trebuit sa aflu de ce s a intors, de ce tocmai acum, de ce cand eram fericita cu noua mea viata, cu noul meu anturaj si cu noul meu iubit absolut perfect. Mi a zis ca ma place, ca ma vrea inapoi, dar nu poate spune ca ma iubeste. De ce acum? asta a fost intrebarea mea, iar raspunsul lui a fost „dar nu acum mi am dat seama, mai demult”. Nelamuriri, multe si degeaba! Saptamanile trec, la fel si sentimentele lui…sau cel putin asta minte el.

Nu are cum sa ii treaca totul asa usor, am fost marea lui iubire, iar el a mea. L am iubit, il iubesc si il voi iubi toata viata mea. Cu toate astea, nu trec asa usor peste tot ce mi a putut face.

        Scrisoare catre EL:
Esti un handicapat. Atat. Te-ai intors la mine si acum pleci iar… De ce te-ai mai intors atunci? Nu sunt bataia ta de joc, nu sunt bataia de joc a nimanui. Din pacate te-am iubit, te iubesc si o sa te iubesc toata viata mea. Tu poate nu…

Te-ai intors dupa doi ani, iar unul dintre acei ani a fost cel mai greu an din viata mea! Cretinule, iarasi ti ai batut joc de mine si de sentimentele mele si eu ca proasta am crezut ca o sa fii din nou al meu, naiva mai sunt. Crede-ma ca e ultima oara cand te mai las sa- mi calci in picioare sentimentele si sufletul, de acum incolo iti doresc sa ma uiti, definitv, iar atunci cand o sa ti aduci aminte de mine sa te doara, o sa plangi pentru ca te sfasie ceva in interior, sa te doara cum te-ar durea cel mai nasol lucru din lume, sa mori de ciuda ca nu mai sunt si nu voi mai fi a ta!

Este ultimul meu „roman” pentru tine, cand ti am zis ca m am schimbat chiar am facut o, dar ai fost un prost si nu ti ai dat seama. Imi doresc, chiar extrem de mult, sa treci prin ce am trecut si eu, poate chiar mai rau, durerea mea anterioara sa fie durerea ta actuala si imi mai doresc sa nu poti fi niciodata fericit cu adevarat fara mine, pentru ca nici eu nu voi putea fi fericita fara tine!