Am tot vrut sa fac articolul asta de ceva timp si nu am stiut exact sub ce forma. Hai sa incepem prin a vorbi despre amintiri. Pe astea le avem toti. La unele ne gandim cu placere si pe altele nu putem sa le uitam oricat de mult ne-am dori.
Au un loc foarte special in viata noastra si de asta au atata putere sa o schimbe si deobicei in rau. Sunt unele lucruri care ne macina.
Sa vedem amintirile „pe care poti sa le atingi” ca sa zic asa. Cum ar fi o poza. Iti e foarte draga pentru ca reprezinta ceva si in acelasi timp se poate transforma in ceva ce urasti. Tocmai pentru ca iti aduce aminte de ceva neplacut.
Si unde ajung toate amintirile astea?
Sunt date mai departe in generatii, uitate intr-un subsol, intr-o camaruta veche unde nu mai intra nimeni, lasate undeva unde nu mai cotrobaie nimeni.
Saau sunt aruncate. In ghena, la gunoi, in orice loc din care sa dispara. Unde sa nu mai stie nimeni de ele, mai ales tu.
Ma gandesc… Oare cate scrisori si cadouri vechi, lucruri care insemnau odata totul pentru cineva sunt acum laolalta cu gunoaie, intr-un mod rusinos, la un loc nepotrivit pentru ele in mod normal. Cate poze sau albumuri au ajuns in acelasi loc in incercarea de a lasa ceva in spate? Printre toate ramasitele neimportante aruncate de oameni, oare cate povesti au fost date la gunoi?
Si chiar daca aruncam amintirile pe care le aveam, putem sa le aruncam si pe cele din memorie? Pe cele care raman cu noi. Sau ar trebui sa le aruncam macar? Ar trebui sa le stocam undeva bine si sa ne aducem aminte de ele doar cand e nevoie? Sau e ok sa le avem in gand de mai multe ori?
Ar trebui sa lasam trecutul in spate si sa il uitam? Sau ar trebui sa il luam cu noi in bagaj?
Multi vrem sa uitam.
Dar oare asta e ce trebuie sa facem de fapt?