Prima data cand am fost la Ateneu tin minte ca eram clasa a cincea si era ziua unei prietene. Dupa un sleepover am fost a doua zi la un concert la Ateneu. Nu imi amintesc sa fi fost prea entuziasmata sau fascinata, dar admiram foarte mult locul si tot decorul. Pe 6 februarie Camerata Regala m-a invitat la un „concert extraordinar” cum scrie si pe afis. Dupa ce am fost la repetitii si am retrait experienta, pot sa spun ca sunt fericita ca am incercat din nou la alta varsta. Daca nu ai mers pana acum niciodata la Ateneu, acum e momentul. Si daca ai ajuns acolo cand erai mic, merita cu siguranta sa mai acorzi o sansa. Cam asa s-au derulat evenimentele de sambata.
Dimineata am ajuns pe la ora 10 la repetitii si mi-am adus aminte de data trecuta din ce in ce mai mult pe cat paseam spre Sala Mare cat de impresionanta e cladirea de fapt. Cei din Camerata Regala repetau de zor in frunte cu dirijorul Horia Andreescu, mai tarziu aparand si solistul Gabriel Croitoru. Ambii sunt niste oameni exceptionali si ma bucur ca am avut ocazia sa ii cunosc seara dupa concert la o sesiune de autografe.
In pauza dintre repetitii am vorbit cu managerul Cameratei, Raluca Ouatu, lector universitar la Universitatea de Muzica si pianista, care mi-a povestit cateva lucruri despre pasiunea ei pentru muzica si ce inseamna de fapt Camerata Regala.
„Pe scena este o energie intre artisti, se creeaza intre ei o legatura. Acum se odihnesc pentru diseara, dar la concert va fi cu totul diferit. Comunica unii cu altii si cu publicul.”
Sa fii artist in Romania e oarecum un risc pentru ca desi e ceva cu totul aparte nu esti foarte bine platit. Raluca a povestit insa ca daca faci asta cu pasiune si convingere si nu o iei ca pe un job, inseamna ca asta simti sa faci.
„E greu intr-adevar. Ori esti foarte bun, ori nu esti deloc.”
Camerata Regala exista de 6 ani si e un ansamblu cameral, de unde vine si numele. Ce inseamna asta? Se poate canta si fara dirijor si instrumentele sunt de la doua in sus.
Relatia Ralucai cu muzica a inceput de cand avea 7 ani. A venit din Piatra Neamt la Bucuresti pentru a isi urma visul si descrie muzica printr-un cuvant ca fiind dragoste.
Mi-a spus si ca maestrul Croitoru canta pe o vioara de patrimoniu, care a apartinut lui George Enescu si a fost data in folosinta lui.
Dupa ce am discutat cu Raluca, am vorbit si cu Mircea, care face la randul lui parte din ansamblul Cameratei Regale, insa despre el si ce inseamna muzica din punctul lui de vedere va voi povesti intr-un articol separat.
Seara intr-adevar atmosfera a fost alta. Oamenii erau imbracati foarte elegant, femeile cu rochii lungi si palarii, insa erau prezente si persoane tinere atent aranjate pentru eveniment pentru ca trebuie respectata o anumita tinuta.
Concertul a inceput cu o piesa romaneasca plina de viata, continuand cu doua acompaniamente cu Gabi Croitoru si melodii lautaresti. Dupa pauza s-a cantat Ceaikovski, varianta de orchestra.
O regula pe care nu o stiam este ca publicul sa nu aplaude dupa fiecare melodie, ci doar dupa anumite. Desi nu se aplauda atat de des, atunci cand se intampla, se aplauda furtunos mai multe minute la rand.
A fost o experienta intr-adevar superba si de neratat.
Daca n-ati fost la Ateneu niciodata sau ati fost la un concert cand aveati o varsta mai mica, va recomand cu incredere sa faceti o vizita pentru ca veti fi surprins de cat de mult va va placea.
Camerata Regala o puteti gasi pe Facebook aici si pe Instagram la @camerataregala
