Prima data am vrut sa scriu despre asta in special pentru parinti si dupa m-am gandit ca de fapt se aplica la mai toata lumea. Cat de enervant e pe o scara de la 1 la 100 (e grav!!) atunci cand cineva te supara cu ceva si nici nu iti cere scuze. Exemplu. Ti-a murdarit bluza. Astea sunt cele 3 etape prin care trece dupa ce tu aflii. Don’t deny it. Si eu fac asta cateodata, eu nu neg.
1. Negarea
„Eu?? Sa iti fi murdarit eu bluza? Nici nu stiam ca ai bluza asta.” Mhmmm. Tell me more. Prima faza e cand realizeaza ca ti-ai dat seama de ce a facut si incearca cumva sa scape de situatie, prefacandu-se ca habar n-are despre ce vorbesti. Chiar daca nu e prea convingator si sansele ca tu sa crezi teoriile vinovatului sunt destul de slabe, speranta moare ultima.
2. Reprosul
„Eu ti-oi fi murdarit bluza, dar tu ce ai facut cu pixul ala pe care ti l-am imprumutat acum un an? Ca eu nu l-am mai vazut. Ar fi bine sa il cauti daca ai pretentii de la mine.” A doua incercare pana la regret este sa gaseasca ceva de care sa iti reproseze, dar orice ii trece prin cap. Functioneaza? Nu, nu, nu. Mai incearca, prietene.
3. Regretul
Cand nu mai ai niciun plan de rezerva, trebuie sa te resemnezi si sa incepi sa iti arati regretul ca sa termine celalalt odata ca ori te ignora ori vorbeste de o ora incontinuu. „I se poate intampla oricui, stii ca nu am vrut, eram si eu mai aiurit.” . Macar sa se auda acel „imi pare rau” si sunt impacata (daca nu mai face acelasi lucru de n ori).
In concluzie, daca ai gresit nene cere-ti scuze ca nu e atat de greu. Asuma-ti faptele chiar daca a fost ceva intentionat sau nu, daca au fost circumstante „nefavorabile” sau nu, fii sincer. Cu tine in primul rand. O da, hai ca am zis-o bine.
