#guestpost
Doi oameni suntem si conectati am fost si poate este dificil sa deschid deodata toate usile pe care le-am tinut incuiate amar de zile intregi. Astfel de scrisori nu ar trebui sa contina pareri de rau si totusi… ma stii, regulile nu ma definesc. E greu sa iti explic ceva ce tu nu simti intr-o maniera in care sa intelegi. Poate ca daca ai fi cunoscut sufletul de sub marmura unei persoane ce pare de nemiscat, ai fi inteles. De ai fi inteles ce inseamna creatura din interior, m-ai fi cunoscut. Atatea cuvinte ce au ramas doar ganduri si care m-au facut pe mine sa ma intreb daca eu sunt cea care nu ar face fata sa raspunda sau tu esti acela care nu ar face fata sa auda ce raspund.
Stii ca am o problema in a spune ceea ce simt. Eu sunt persoana cu sentimentul, tu omul cu cuvintele. Am realizat ca vezi exteriorul mult mai usor si mai cu drag decat vrei sa intelegi interiorul. Este in regula, dragule, esentele nu sunt concepute pentru ochii tuturor.
Nu am vrut sa fiu parte din multime si nu voi vrea. Probabil asta ai inteles-o tu ca pe o aroganță sau ca pe o incercare de a mea de a ma da superioara, dar nu. Si mereu atat de captivata de povesti, cat eu sa fiu parte dintr-una. Exista odata un om ce-mi spunea ca lumea se imparte in campioni, invinsi si supravietuitori si depinde de fiecare ce vrea sa fie. Regret ca nu l-ai cunoscut si ca si-a ucis eternitatea mai repede decat ar fi trebuit, caci prin ochii sai m-ai fi descifrat.
Este greu, stiu. Este greu sa pastrezi langa tine o persoana care gandeste mai mult decat rezista a spune.
Te iubesc si te-am iubit, timpul este irelevant. Asa cred ca se numeste, iubire. Nu sunt foarte sigura. Este cu neputinta de inchipuit ce as fi facut pe un alt taram pentru integritatea noastra. Este peste masura mea de intelegere aceasta iubire: destul de usor de spus, tot mai grea cand o simti. Te-am pus pe primul loc si am fost aici de fiecare data cand ai plecat si de fiecare data cand te-ai intors. Factorii intermediari nu m-au oprit. M-am intors si eu de atatea ori, chiar daca eu nu plecasem niciodata si am incercat sa vad totul ca un nou inceput prin care mai trecusem si din care, aparent, nu am invatat nimic.
Multe minciuni pe care am ales sa le cred si multe decizii pe care nu le-am luat doar cu scopul sa ne fie noua bine, nu ție si mie. Probabil ar fi trebuit sa le expun mai mult ca sa le intelegi si e greseala mea ca nu am facut asta sau greseala mea ca nu ti-am distrus mintea destul de mult cat sa vezi in mine o hotarare.
Poate o sa spui ca a fost ceva si la tine. Daca nu a reusit sa ne uneasca, nu a fost de ajuns sau poate au fost indeajunsuri diferite si nu ne-am putut completa.
Imi spuneai ca spun lucrurile prea direct. Nu stiu daca am incercat vreodata sa iti explic sau sa ma justific, dar aceasta directitudine ma defineste si este ceva ce vreau sa ma defineasca. Probabil ca e alta poveste pe care daca ai fi auzit-o, ai fi avut alta perspectiva. Si totusi, in „rautatea” mea de a spune lucrurile, nu cred ca ti-am dat de inteles vreodata usurința de a te inlocui sau timpul meu care nu iti poate apartine. Poate nici tu nu ai vrut sa o faci sa sune asa, dar crede-ma, a sunat.
Te-ai intrebat de ce tot se infige in mine impresia ca ascunzi ceva, oferindu-mi aceleasi raspunsuri. Pe tine te-ai ascuns atata timp. Da, dragule, pe tine. Tarziu sa imi dau seama de asta, faptul ca esti o persoana mult mai completa decat te prezinti. Mi-ai spus multe lucruri, dar nu lucrurile care contau.
Este o tristețe ascunsa in a te gandi ca tu inca esti aici pentru o persoana care ti-a intors spatele.
Probabil vei considera ca aberez, dar indiferent ce gandesti acum, arata persoana care esti tu, nu care sunt eu. Nu am incercat niciodata sa te schimb pentru ca oamenii nu se schimba, dar poate cu timpul, vei intelege asta. Timpul ca schimba lucrurile, iar cand te vei uita noaptea pe cer si vei vedea luna, poate vei stii ca ea este singurul lucru care a ramas si va ramane la fel in povestea noastra.
Cu drag,
Nu conteaza, numele meu nu va schimba persoana ta (?)