O lista cu lucrurile pe care le-am facut in prima luna de UWC China

Lista mea de la UWC

Cand citesti articole despre experientele de la UWC fara sa fi trait ceva similar inainte, privesti lucrurile intr-un mod atat de diferit fata de cum e cand vezi tot desfasurandu-se in fata ta. Te gandesti “oh wow, persoana asta e atat de inteligenta incat e acolo” sau “oh wow, persoana asta e atat de curajoasa sa plece de acasa atat de devreme”. In spatele fiecarui interviu, fiecarei povesti despre experiente academice (cuvant prea sofisticat ew dar asta e) in strainatate sunt atat de multe detalii la care nu te gandesti niciodata. Culisele sunt pline de lucruri marunte la care nu te-ai gandi niciodata inainte sa pornesti in propria ta aventura.

Intrebarea care imi umbla in minte in primele zile a fost “Cum ar putea cineva sa renunte la locul asta?”. Dar destul cu dulcegariile. O sat rec direct la subiect si o sa fac un rezumat la ce s-a intamplat in ultimele saptamani de cand am plecat de acasa.

Am fost intr-un avion timp de 10 ore. Am plecat din Romania dis-de-dimineata si am ajuns la aeroportul din Viena in aproximativ doua ore. Ca un om decent, am vrut sa mananc ceva de la McDonald’s ca sa fiu fericita dupa zbor. L-am cautat in jur de 10 minute si nu l-am gasit! Ok, no problem. Hai sa intreb persoana asta care lucreaza aici si pare prietenoasa. El trebuie sa stie. Intorsatura de situatie, a inceput sa rada. Deci niciun cheeseburger pentru Andreea. Oricum, dupa acest incident trist tata si cu mine ne-am invartit prin magazine, am mancat un mic dejun englezesc si am vorbit cu niste prietene de acasa. Apoi era in sfarsit timpul sa ne urcam in avion. Nu am mai calatorit niciodata asa de mult timp asa ca am fost mai muuult decat entuziasmata cand am vazut optiunile pentru filme si muzica. Asta a disparut dupa 5 ore de stat in acelasi loc si dupa incercari de a ma face comfortabila. Cand eram aproape de destinatie voiam doar sa coboram. Imediat ce am iesit la terminal la aeroport, am fost intampinata in cel mai tare mod de oamenii de la UWC.

Am mancat sushi pentru prima data. In timpul festivalului de la mijlocul toamnei, in timp ce toata lumea era in Shanghai, am fost impreuna cu un grup de prieteni in Suzhou pentru o excursie de o zi. Am vizitat muzeul matasii, care a fost interesant (si gratis!!) chiar daca ghizii turistici vorbeau doar in chineza. Am fost si in centrul orasului pentru cumparaturi si am ajuns sa mancam la un restaurant cu specific japonez. Nu mai mancasem sushi inainte si de fiecare data cand spuneam cuiva asta erau super socati asa ca m-am gandit ca era timpul pentru o experienta noua. Nu eram sigura daca o sa imi placa sau nu pentru ca nu sunt mare fana a pestelui dar mi-a placut mult! Dovada: am postat si o poza pe Instagram. Daca nu ai incercat pana acum, te provoc sa o faci. Singura parte proasta din excursie a fost vremea proasta de afara, dar am trecut peste. Data viitoare cand merg in Suzhou abia astept sa vizitez gradinile.

Am inceput sa invat chineza. Cand eram in generala am avut ore de chineza timp de doi ani, dar singurele lucruri pe care le-am invatat au fost cum sa numar pana la 2 si cum sa spun ca nu sunt prietenul cuiva (I’m nacho friend-Let’s taco bout it aye aye?). Acum e pe bune. Toti avem ore de chineza, coleg/a de camera din China si locuim in China asa ca astept ca la sfarsitul liceului sa fim profesionisti. Xie xie. E un pic dificil de invatat limba, bineinteles, dar e intrigant pentru ca e foarte diferita fata de celelalte pe care le vorbesc. Sunt patru tonuri si pronuntia e speciala, dar e distractiv.

Am intalnit oameni din aproape fiecare continent. Saptamanii de orientare i se spune luna de miere. Toata lumea e extra prietenoasa si ai aceeasi conversatie despre durata zborului, originile tale si ale celuilalt la nesfarsit si avem timp de cunoastere. Sa fii intr-un loc complet nou cu o gramada de oameni noi poate sa fie inspaimantator si e posibil sa ai FOMO (fear of missing out= frica de a rata ceva) ceea ce inseamna practice sa incerci sa fii peste tot mereu pentru ca se intampla ceva oriunde. Unul dintre lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la UWC e ca poti sa ai conversatii inteligente in loc de convorbiri scurte, fara sens si mai este faptul ca poti sa calatoresti peste tot in lume doar vorbind cu persoanele din jur. Nici nu poti sa iti imaginezi cate lucruri ai de invatat aici de la altii.

Am purtat costumul national mandra. Unul dintre cele mai frumoase momente de aici a fost de departe ziua in care am facut poza de grup. Toata lumea s-a imbracat in costumul traditional si ne-am strans cu totii pe terenul de fotbal. Hainele au fost superbe si voiam sa ascult fiecare persoana povestind despre ele. 99 nationalitati intr-un loc si mai mult de 100 daca luam in considerare si profesorii. Cat de tare e asta?

Wo hen gaoxing. Sunt multe alte lucruri care s-au intamplat de cand am venit aici, dar astea sunt o parte din cele mai importante. In afara faptului ca imi e dor de oamenii de acasa si de modul de viata pe care il aveam, sunt foarte fericita sa fiu aici. Inca am momente la intamplare cand totul mi se pare ireal. Experientele pe care deja am inceput sa le am sunt impresionante. Prima luna a fost un vartej de emotii, dar lucrurile se aseaza usor-usor.